Pregateste-ti inima si Dumnezeu te va pregati sa lucrezi

De Marilena Fackerell

De-a lungul aniilor, am realizat ca mulți crestini harnici și pasionati încearcă în a-I spune Domnului cât de doritori și disponibili sunt ei să fie folosiți de Dumnezeu în lucrarea Sa.

Ei se concentreaza pe a fi doritori și disponibili având pasiune pentru suflete și zel pentru lucrarea Domnului, dar nu pentru a-si pregăti propria inima sa fie pregătită sa lucreze ce Dumnezeu le va da sa facă.

Dumnezeu i-a zis lui Samuel Fapte 13:22

„ Am găsit pe David fiul lui Iese, om după inima Mea, care va implini toate voile Mele”

Dumnezeu nu cauta numai oameni doritori ci El cauta oameni care sunt doritori și au inima pregătită și modelata de catre Dumnezeu.

Când Samuel a văzut pe cel mai mare frate a lui David a zis 1samuel16:7

„Domnul a zis lui Samuel: Nu te uita la infatisarea și înălțimea staturii lui, caci l-am lepadat. Domnul nu se uita la ce se uita omul, omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima”

Samuel a crezut ca el trebuie să fie noul rege pentru ca era înalt și facea impresie buna, dar Dumnezeu i-a spus ca El privește la inima când alege o persoana nu doar la dorința ei, toți frații lui David ar fi fost doritori să fie rege dar numai unul avea inima corecta de care Domnul avea nevoie pentru a-I implini voia.

Să ne uitam la alte doua exemple:

1. Apostolul Petru

Isus îl re-autorizeaza (imputerniceste) pe Petru după ce acesta îL neaga de 3 ori. Înainte ca să-l re-imputerniceasca pe Petru, îl întreabă sa vadă dacă este pregătit pentru al califica(inainta în grad) următoarea întrebare „ Simone fiul lui Iona Ma iubești tu mai mult decat aceștia? (ioan 21:15). Dumnezeu l-a cafificat pentru a lucra bazandu-se pe conditia inimi sale, nu pe dorința numai.

Avea el mai multă dragoste în inima sa pentru Isus decât ceilalți?

Pasiunea și lucrarea pot fi fructul dragostei pentru Dumnezeu, dar pasiunea pentru lucrare poate exista și fără prea multă dragoste pentru Dumnezeu, pentru ca pot fi o deghizare a ambitiilor personale, ceea ce înseamnă a fi concentrat pe sine (egoist) și opusul dragostei pentru Dumnezeu.

2. Biserica lipsita de dragoste din Apocalipsa

Dumnezeu spune bisericii din Efes în apocalipsa 2:1-5

„ Îngerul Bisericii din Efes scriei-i : Iată ce zice Cel ce tine cele șapte stele în mana dreapta și Cel ce umbla prin mijlocul celor șapte sfesnice din aur. „Stiu fapele tale, osteneala ta și rabdarea ta și ca nu poți suferi pe cei rai, ca ai pus la încercare pe cei ce zic ca sunt apostoli și nu sunt și i-ai găsit mincinosi. Știu ca ai rabdare, ca ai suferit din pricina Numelui Meu și ca n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este ca ți-ai părăsit dragostea dintai. Adu-ți, dar, aminte de unde ai căzut, pocaieste-te și întoarce-te la faptele tale dintai. Altfel, voi veni la tine și-ti voi lua sfesnicul din locul lui, dacă nu te pocaiesti”

Putem vedea aici foarte clar cum Dumnezeu face o afirmatie în care zelul și dedicarea nu sunt suficient de plăcute Lui. El ii lauda pentru lucrarile lor, munca lor, ne dând semne de oboseala, pasiunea pentru sfintenie, perseverenta, rabdare-toate semnele bune de pasiune, dorința și dedicare. Și, totuși pe scara Sa de masurare a bisericii, un lucru critic lipsea- dragostea lor dintai..

Era atâta de critic și esential ca a mers atâta de departe în a spune ca chiar era doritor sa lase slujirea în manile Sale, nu în manile diavolului, pana ce vor corecta aceasta lipsa critica. Dacă te uiți în Apocalipsa 1:20 Dumnezeu spune clar ca cele șapte sfesnice sunt cele șapte bisericii „ cele șapte sfesnice pe care le-ai văzut sunt cele șapte bisericii.”

Deaceea, când Isus spune „voi veni repede și-ti voi lua sfesnicul din locul lui” este de fapt Dumnezeu vorbind cu zel, foarte doritor și hotărât, pasionat pentru munca crestinilor. El le spune ca va veni și le va închide slujirea lor. Dumnezeu Insuși o va face, dacă nu se pocaiesc de starea inimi lor -in acest caz, lipsa dragostei lor pentru Dumnezeu Însuși.

Ce arta aceasta este cât se poate de important în ochii lui Dumnezeu, conditia inimii noastre versus pasiunea noastră, dorința și dedicarea în lucrarea Sa. Ar trebui sa bagam de seama acest avertisment serios de la Dumnezeu, pentru ca chiar El Însuși are o dorința activa de a închide slujirea dacă nu pui dragostea pentru El deasupra dragostei de a-L sluji pe El.

Înseamnă aceasta ca toți aceeia care odată erau în slujire și care acum stau deoparte,sunt acolo pentru ca Dumnezeu ii disciplineaza? Deși aceasta ar putea fi valabilă pentru câțiva, nu este valabil pentru toți și sunt multe alte motivele de ce oamenii trec prin perioade de odihna, recuperare și pregătire pentru ce va urma sa fie, sunt perioade de a învața lucrurii noi necesare perioadelor viitoare, sunt perioade de tranzitie, perioade de antrenament intens, etc.

Înseamnă aceasta ca cei care sunt implicați activ tot timpul în slujire au aprobarea Domnului și dragostea lor dintai este în continuare neschimbata? Nu neapărat. S-ar putea sa fi având dragostea dintai sau nu, dar nu au fost încă provocati de Dumnezeu, încă.

Binecuvântat este omul pe care Dumnezeu îl disciplineaza (corecteaza) pentru ca este siguranța și protecția în aceea corectare și este nevoie să fim multumitori de fiecare data când Dumnezeu i-a initiativa să ne corecteze. Este mai rău pentru cei pe care Dumnezeu încearcă să-i corecteze dar ei nu asculta și Dumnezeu ii abandoneaza în a urma propriile inimii întunecate în și mai multă inselaciune( minciuna) – acestia sunt profetii falși și invatatorii de doctrine false care nu se lasa corectați de Dumnezeu.

Pot continua în înșelăciune fără nici o disciplina de la Dumnezeu fiind mintiti ei insasi și mintind și pe alți. Acesta este cel mai de nedorit loc de a fi pentru oricine, când Dumnezeu renunța în a te mai corecta și te abandoneaza propriilor dorințe carnale (firesti).

Persoana respectiva este osandita și într-o stare fără speranța. Ei se pot întoarce încă la Dumnezeu să se pocaiasca dar pana sa facă aceasta alegere sunt pierduți în propria înșelăciune și cel mai rău este ca nici nu sunt constienti de aceasta.

Și deci, în concluzie, ce invatam din aceste pasaje?

În sistemul de valori ale lui Dumnezeu, conditia inimii în special dragostea pentru Dumnezeu se situeaza cu mult mai sus decât orice zel, pasiune, dorința și dedicare slujirii Sale. Dacă cunoaștem aceste lucruri, ce fel de oameni ar trebui sa fim? Cât de multă grija ar trebui sa avem pentru a fi siguri ca inima noastră este într-un loc stabil care ii este plăcut Domnului.

Când citim Cuvântul, nu ar trebui ca acesta să fie în primul rând folosit ca și oglinda în a vedea dacă reflecta ceva greșit în inima noastră? Mai degrabă decât doar să ne uitam în el și să-l facem un alt instrument pentru slujire sau de descoperire pentru a ne ajuta în lucrare.

Când ne rugam, unde ar trebui să fie concentrata inima noastră, in a-L iubi și a fi conectați cu Dumnezeu sau la lucrarea Sa? Cred ca răspunsul este foarte clar din verstele mentionate mai sus.

Acum este timpul deciziei și al schimbarii: poți alege sa îți schimbi inima sau poți sa alegi sa rămâi pasionat pentru a-L sluji și rece în ceea cel privește pe El – aceasta va demonstra ca ești în slujire pentru ambitiile tale proprii și nu pentru El.

Sa îl facem pe Isus comoara noastră din inima și apoi inima noastră va fi acolo unde este comoara noastră.

Dumnezeu sa va Binecuvinteze!

Tradus de: Dana Voinea