Lecţia 13: Eliberarea de cel rău

Lecţia 13: Eliberarea de cel rău

(de Michael Fackerell)

Cel neprihănit va fi eliberat prin cunoştiinţă. Proverbe 11:9

Timpul a sosit în seria noastră de studii de bază să considerăm adevărurile şi principiile care se relatează la război spiritual şi la eliberarea de duhuri rele. Aşa cum am văzut în lecţia 2, Biblia ne descoperă existenţa lui satan, ca fiind duşmanul lui Dumnezeu şi al omenirii, precum şi existenţa unei armate de duhuri rele, care sunt cunoscuţi sub numele de demoni. Aceştia operează la porunca lui satan. Atunci am arătat pe scurt activităţile lor principale care au legătură cu noi. Biblia ne învaţă că noi, fiind adevăraţi ucenici ai lui Isus, suntem implicaţi într-un război împotriva acestor puteri ale întunericului.

“Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:12,13)

Observăm din acest pasaj următoarele principii:

1. Fiind creştini, suntem implicaţi într-o bătălie spirituală chiar dacă ne place sau nu. Noi suntem implicaţi într-o bătălie corp la corp – hărţuire – nu o bătălie numai de la distanţă. Dumnezeu i-a permis lui satan să se apropie de Isus (Matei 4:4-10) şi câteodată permite puterilor întunericului să se apropie de noi. Câteodată se va întâmpla să fim conştienţi de prezenţa lor (în special în ziua cea rea menţionată în versetul de mai sus). Atunci când suntem ispitiţi sau poate suntem opresaţi, noi trebuie să rezistăm şi să ne încredem în Dumnezeu pentru eliberare. Există o luptă în care trebuie să fim implicaţi. Această luptă este împotriva puterilor demonice care caută să influenţeze minţile, voinţa şi emoţiile noastre împotriva lui Dumnezei şi a voiei Sale. Pentru a fi efectivi în rugăciune şi în război spiritual noi trebuie să ne negăm pe noi înşine şi să persistîn a rezista diavolului.

2. Există diferite grade ale puterilor demonice – există o ierarhie în împărăţia lui satan.

a. Unele duhuri rele sunt numite “căpetenii”. Este logic să ne presupunem că “căpetenii” se referă la duhuri puternice care caută să exercite stăpânire asupra anumitor zone geografice. Îngerul Gavriil a fost oprit de “prinţul Persiei” ( un prinţ demonic) pentru 21 de zile (vezi Daniel 10:13). Prinţul Greciei este de asemenea menţionat ca o putere demonică care se va ridica la putere după ce prinţul Persiei va fi înfrânt.

b. Sub porunca acestor căpetenii demonice există diferite “puteri” – duhuri mai puternice care probabil că influenţează cultura respectivă în anumite căi negative.

De exemplu, există o putere a tradiţiei religioase care este puternic la lucru în unele culturi care lucrează să orbească ochii oamenilor ca să nu vadă Evanghelia (2 Corinteni 4:4). În alte culturi poate că există puteri de ceartă, sau pofte sau idolatrie, sau vrăjitorie, toate lucrând până la anumite grade.

c. La nivelul cel mai de jos există mulţimi mari (“oştiri”) de duhuri rele la lucru în locurile cereşti în atmosferă. Există mai mulţi demoni decât este nevoie pentru ca fiecare persoană de pe pământ să fie atacată sau influenţată de ei în diferite feluri. Există infanterişti în împărăţia lui satan. Trebuie să învăţăm mai întâi de toate să ştim cum să ne purtăm cu aceste duhuri în mod efectiv. Aceste duhuri nu sunt numai în atmosferă – sunt de asemenea în oameni. Pavel vorbeşte despre duhul care acum lucrează în fii nescultării. (Efeseni 2:2)

3. Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie o armură spirituală cu care să ne îmbrăcăm. Noi trebuie să facem asta zilnic prin credinţă. Dacă nu vom fi îmbrăcaţi cu armura vom fi vulnerabili invaziilor şi atacurilor satanice. De aceea, zilnic, trebuie să umblăm în sinceritate, neprihănire, credinţă, dragoste, speranţă, pace, să fim pregătiţi, vorbind Cuvântul lui Dumnezeu şi rugându-ne întotdeauna în Duhul. Toate acestea ne sunt necesare pentru a avea succes în războiul împotriva lui satan. (vezi Efeseni 6:14-18)

4. Dumnezeu aşteaptă ca noi să rămânem în picioare şi nu să fim biruiţi de atacurile lui satan.

SCOPUL ŞI PLANUL LUI SATAN

Dacă ne amintim ce am învăţat în Lecţia 2, ştim că satan a fost creat la început ca un înger bun, dar din cauza mândriei şi a rebeliunii a fost aruncat din cer. Creştinii trebuie de asemenea să se ferească să nu urmeze exemplul lui şi să umble în mândrie sau rebeliune împotriva Cuvântului lui Dumnezeu sau conducerii puse de Dumnezeu, ca să nu cadă în aceeaşi pedeapsă ca cea a diavolului (1 Timotei 3:6).

Pentru că a fost aruncat din cer, satan este plin de ură, amărăciune şi duşmănie împotriva lui Dumnezeu. Pentru că nu este în stare să-l detroneze pe Dumnezeu cu forţa, satan doreşte să atace copiii lui Dumnezeu şi dacă este posibil să-i facă să cadă. Satan de asemenea lucrează încontinuare să pervertească şi să calce în picioare imaginea lui Dumnezeu care a rămas în om de când s-a făcut creaţia. Satan vrea să-i cauzeze lui Dumnezeu durere prin a încerca să distrugă creaţia Sa cea mai valoroasă – oamenii – şi să-i conducă pe oameni să facă rău împotriva lui Dumnezeu. Isus a spus, “Hoţul vine numai ca să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca ei să aibă viaţa şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Deci satan lucrează ca să fure de la oameni, să-i omoare şi să distrugă sufletele eterne ale oamenilor şi de asemenea să distrugă toată moştenirea bună a oamenilor care sunt cu Dumnezeu.

Cum operează satan? Arma lui principală este înşelăciunea. Lucrând prin marea sa armată de duhuri rele, el influenţează pe oameni cu tot felul de lucruri neadevărate care-i ţine înrobiţi răului până când lumina Evangheliei pătrunde. Satan foloseşte astăzi tot felul de filosofii, minciuni, religie şi idolatrie să orbească ochii oamenilor în faţa Evangheliei şi să fie rezistenţi la mesajul lui Dumnezeu cât de mult posibil.

Satan lucrează din greu să-i înşele şi pe creştini, punând îndoială despre adevărurile esenţiale ale Cuvântului lui Dumnezeu care ar avea putere să distrugă influenţa sa. Satan este cel care se opune studiilor biblice, botezului cu Duhul Sfânt, botezului în apă, mântuirii prin har prin credinţă şi nu prin fapte şi prin tradiţii. Satan este acela care face tot ce poate să-i facă pe creştinii noi să se separe pe ei înşişi de la părtăşie şi de la implicarea în biserici biblice. Satan este cel care se opune laudei şi închinării libere în biserici. Satan este cel care se opune mesajului credinţei şi al pocăinţei. Satan este cel care se opune trezirii, evanghelizării şi chemării la post şi rugăciune. Satan de asemenea face tot ce poate ca să-i ţină pe creştini departe de a învăţa adevărurile despre eliberarea de demoni ca el să-i poată ţine în robie. Prin toate aceste căi de înşelare, el lucrează la a-i ţine pe creştini ca să nu facă voia lui Dumnezeu şi astfel să nu fie efectivi.

Satan de asemenea lucrează prin frică, descurajare, acuzare şi ceartă. Acestea sunt numai câteva din născocirile lui. Noi avem nevoie de înţelepciune şi putere de la Dumnezeu ca să le biruim şi de un refuz constant ca să nu ne compromitem cu păcat. Dumnezeu ne cheamă să umblăm în dragoste, în Cuvânt şi prin Duhul lui Dumnezeu. Atunci vom putea birui născocirile lui satan şi vom deranja scopurile lui.

CINE POATE AVEA UN DEMON?

Sunt foarte puţini oameni care sunt total posedaţi sau în proprietatea lui satan. Multe traduceri ale Bibliei vorbesc despre a fi “posedat” de demoni când în realitate nu este acesta sensul cuvântului din greacă folosit. Cuvântul în greacă în aceste cazuri este ” daimonizomai” care s-ar traduce mai bine ” demonizat”. Înseamnă să fii afectat de demoni, să fii sub influenţa demonilor sau să ai demoni. Cu nici o îndoială un creştin nu poate fi “posedat” de un demon pentru că creştinii îi aparţin lui Dumnezeu prin sângele lui Isus Cristos. Există o întrebare controversială pentru unii – dacă un adevărat creştin poate avea un demon. Dar pentru aceia dintre noi care am fost eliberaţi de demoni după ce ne-am dat viaţa lui Isus nu este greu să determinăm. Haideţi să considerăm această problemă din punct de vedere biblic.

Fără îndoială, demonii sunt la lucru în fiii neascultării (Efeseni 2:2). Adevărul este că oamenii care nu se supun lui Dumnezeu dau duhurilor rele dreptul de a lucra nu numai în jurul lor dar, de asemenea, în ei. Aceasta se aplică şi membrilor bisericii. Petru a declarat că satan a umplut inima lui Anania. Tot ceea ce Anania a făcut a fost că a pretins că a dădea lui Dumnezeu mai mult decât o făcea într-adevăr. De aceea, orişicine minte s-ar putea să aibă inima umplută de satan.

Pavel i-a învăţat pe credincioşii din Efes:” Să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:27). Aceasta implică că este posibil pentru un creştin să dea prilej sau loc diavolului. Există o evidenţă puternică despre faptul că un creştin care face aceasta, mai târziu va avea nevoie de eliberare de duhuri rele, pentru că prin propria lui alegere a dat teren lui satan.

Duhul unui creştin născut din nou este regenerat, recreat şi nu poate fi posedat de duhuri rele. Totuşi, mântuirea sufletului este un proces care nu este automat şi cere o credinţă persistentă în Dumnezeu în primul rând şi, în al doilea rând, cunoştinţa adevărului. Este clar că duhurile rele au acces la minţile noastre să injecteze gânduri de toate felurile din când în când. Noi trebuie să veghem să nu acceptăm aceste gânduri, ca să nu lăsăm pe cel rău să zidească întărituri în mintea noastră care nu-L mulţumesc pe Dumnezeu. Există o bătălie pentru mintea fiecărui creştin. Ca să ţinem demonii afară din mintea noastră, trebuie să ne umplem minţile cu altceva. Noi trebuie să fim plini de Duhul şi plini de Cuvânt.

“Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.Atunci zice:

Mă voi întoarce în CASA MEA, de unde am ieşit. şi, când vine în ea, o găseşte GOALĂ, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.” (Matei 12:43-45)

Orice om mântuit este un copil al diavolului şi fiind un fiu al neascultării, este un adevăr că duhurile necurate sunt la lucru în el. Dacă acele duhuri sunt forţate să plece – prin faptul că persoana primeşte pe Cristos sau Cuvântul lui Dumnezeu, sau prin o operaţie specială a Duhului Sfânt, ei vor face exact ceea ce Isus a spus că vor face în pasajul menţionat mai sus. Dacă într-adevăr, după ce duhul rău iese afară, viaţa persoanei rămâne goală – adică fără a fi plin de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Duhul lui Dumnezeu, va fi o posibilitate pentru duhul cel rău să intre din nou, chiar dacă persoana s-a rugat să-L primească pe Cristos. De ce? Pentru că chiar daca L-a mărturisit pe Cristos, prin ignoranţă sau neascultare el L-a negat pe Hristos pe primul loc în viaţa sa. El nu a pus Cuvântul pe primul loc şi nu a fost umplut cu Sfânt cu adevărat. De aceea, demoni pot fi în creştini, aşa cum ştim.

Demonii nu pot sta în cineva care în mod constant se supune lui Dumnezeu şi rezistă diavolului. (Iacov 4:7). Diavolul şi toţi demonii trebuie să fugă de la o astfel de persoană. Un astfel de creştin care se supune lui Dumnezeu în acest fel nu întristează Duhul lui Dumnezeu (Efeseni 4:30). De aceea, Duhul Sfânt se asigură ca nici un demon să nu cumva să rămână în templul lui Dumnezeu. O astfel de persoană ” veghează asupra ei înşişi şi cel rău nu se atinge de ea” (1 Ioan 5:18).

Vechiul Testament este plin de exemple date ca instrucţiuni pentru zilele noastre (Rom.15:4), care conţin principii ale luptei spirituale şi ne ajută să vedem că şi templul lui Dumnezeu chiar, poate fi murdărit dacă poporul Lui este neascultător şi rupe legământul. În cartea Iezechiel putem vedea că preoţii lui Dumnezeu erau idolatri şi lucruri necurate erau în templul Său (Iez.8:6-17). Aceasta este imaginea creştinuluicare tolerează forme diferite de idolatrie în viaţa sa. Slava lui Dumnezeu, Duhul Sfânt nu a părăsit templul până în capitolul 10 din cartea Iezechiel. Aceasta arată că Duhul Sfânt poate fi în templu în acelaşi timp cu ororile, dar arată şi că dacă idolatria persistă, Duhul Sfânt va părăsi templul şi va veni judecata lui Dumnezeu.

Un alt exemplu care ilustrează cum creştinii au nevoie de eliberare se află în istoria războaielor lui Israel în special în perioada judecătorilor .De fiecare dată când poporul lui Dumnezeu a rupt legământul şi s-au închinat dumnezeilor străini Domnul Dumnezeu a trimis inamicii lor să invadeze pământul promis şi să le facă necazuri. In acelaşi fel, când creştinul rupe legământul cu Dumnezeu persistând în păcat, inevitabil demonii vor veni să ia înapoi ceea ce le fusese predat. Este vital de aceea să respectăm condiţiile legământului de sânge pe care îl avem cu Dumnezeu şi să nu lăsăm loc diavolului prin păcat şi nesupu-nere. Isus nu a scos demoni numai din oameni care aveau legiuni de duhuri rele, (Marc.5:8,9 ) dar şi din oameni care nu erau afectaţi de demoni în asemenea grad (Marc.1:32-34 ,39). Oamenii eliberaţi erau evrei ortodocşi religioşi şi nu păgâni idolatri închinători lui satan, sau echivalentul lor modern: consumatori de droguri, imorali sexuali vrăjitori, oameni violenţi. În acelaşi fel, o mulţime de oameni religioşi de rând au nevoie de eliberare de duhuri rele care produc stări ca frica, îndoiala, condamnarea, şi boala.

Citind evangheliile putem observa că Isus a scos afară din oameni duhuri care erau responsabile de producerea unor boli. Odată, un om şi-a adus fiul la ucenicii lui Isus, vrând ca aceştia să scoată din el un duh de muţenie. Ucenicii n-au fost capabili să o facă din cauza necredinţei lor ( Marc.9:19 ) şi lipsei postului şi rugăciunii (Marc.9:29). Când a sosit Isus, El a certat spiritul necurat spunându-i: “Duh mut şi surd Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el.” ( Marc.9:25 ). Aici putem vedea că muţenia şi surzenia pot fi cauzate de prezenţa unui spirit rău care trebuie să iasă afară. Spiritul era acolo înăuntru şi Isus i-a spus să iasă afară.

In lucrarea Sa de vindecare, Isus mai întâi a scos afară spiritele responsabile pentru boală în persoana respectivă după care a aplicat puterea Duhului Sfânt asupra trupurilor lor pentru a reface distrugerile (Mat.4:23; Mat.8:16,17; Mat.9:32-34; Mat.12:22; Mat.17:18; Marcu1:34; Luca 4:40,41; Luca 6:17-19; Luca 8:2; Luca 9:42; Luca 18:11-16). Isus, ştiind că omenirea va avea nevoie totdeauna de acest tip de lucrare până la inaugurarea deplină a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ a dat aceeaşi putere şi autoritate ucenicilor Săi, să scoată demonii şi să vindece bolnavii prin Duhul lui Dumnezeu aşa cum a făcut El Insuşi. ( Mat.10:1,2; Marcu 3:14,15 ) Această putere a fost dată bisericii în numele lui Isus, iar ca şi botezul cu Duhul Sfânt , nu a fost luat înapoi de Dumnezeu ( Ioan 14:12 ;Marc.16:17,18 ) . Deci, noi ca ucenici suntem chemaţi să scoatem demonii aşa cum a făcut şi Isus.

Legătura dintre scoaterea demonilor şi vindecarea bolnavilor nu trebuie să surprindă pe cei familiarizaţi cu Fapte 10:38 care spune: “…Cum a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta care a mers şi a făcut bine vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul pentru că Dumnezeu era cu El ” .Acest pasaj arată clar că boala este lucrarea diavolului şi nu lucrarea lui Dumnezeu . De aceea Isus se opunea bolii şi scotea afară duhurile de infirmitate pe oriunde mergea. Este posibil ca mulţi creştini bolnavi cronic să aibă de fapt nevoie de eliberare de duhuri de infirmitate întocmai ca femeia cocoşată din Luca 13:11, numită de Isus “o fiică a lui Avraam, legată de satan.” Isus nu a chemat pe fiecare evreu “copil al lui Avraam” – vezi Ioan 8:39,40. Chiar şi copiii lui Dumnezeu pot fi legaţi de satan in zone diferite. Isus a venit şi ne-a eliberat. In loc să căutăm scuze teologice – numind boala ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu sau doar închizându-ne ochii şi spunând că copiii lui Dumnezeu nu pot avea demoni ar trebui să fim la fel de practici ca Isus şi să tratăm infirmităţile care au la bază duhuri ca fiind inamicii noştri şi să-i scoatem afară – aşa cum a făcut Isus.

Cineva ar putea să obiecteze precum că Dumnezeu ne-a dat nouă promisiunea de răscumpărare în noul legământ şi de aceea nu trebuie să ne temem de posibilitatea că ar putea fi un demon în noi, creştini fiind. Singura frică pe care trebuie să o avem trebuie să fie o frică sănătoasă de Dumnezeu Realitatea este că Dumnezeu ne-a promis multe lucruri pe care mulţi creştini născuţi din nou nu le experimentează. De ce? Din cauza lipsei de pocăinţă, credinţă sau mărturisire sinceră. Dumnezeu a promis vindecare şi botezul în Duhul pentru copiii Săi. Dar, câţi creştini n-au eşuat în a-şi însuşi proviziile lui Dumnezeu In această chestiune? In acelaşi mod mulţi creştini , prin neascultare, ignoranţă, mândrie sau necredinţă au eşuat în a-şi însuşi promisiunile lui Dumnezeu cu privire la eliberarea de duhuri rele. Având o teologie care spune că suntem liberi de duhuri rele oricum nu se compară cu a fi liber ,de fapt, de influenţa lor interioară.

Isus în Matei 15:26 numeşte eliberarea de duhuri rele ca “pâinea copiilor”. Deci, eliberarea de duhuri rele este pentru copiii lui Dumnezeu! Nu este în primul rând pentru nepocăit sau necredincios din moment ce pentru ei, eliberaţi fiind, este ca şi cum el ar deveni mai rău ca înainte! (Mat.12:43-45).

Isus a învăţat pe ucenicii Săi să se roage , literal, “Eliberează-ne de cel rău”. Cine să se roage pentru eliberarea de duhuri rele? Ucenicii! Pentru a cui eliberare să se roage? Pentru a lor însăşi! Chiar şi apostolul Petru a fost folosit ca un purtător de cuvânt al lui satan o dată (Mat.16:22,23). Aceasta se întâmplă şi astăzi ocazional chiar şi prin creştini născuţi din nou care sunt ignoranţi faţă de planul total al lui Dumnezeu.

Isus a spus “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi ” (Ioan8:32). Este vremea ca toţi creştinii de pretutindeni să ştie adevărul şi prin adevăr să seelibereze de puterea interioară a păcatului din vieţile lor. Nu este vremea pentru scuze religioase aşa cum găseau evreii din timpul lui Isus, ca: “Noi suntem fiii lui Avraam şi niciodată n-am fost robii nimănui .Cum poţi tu să spui “veţi fi liberi”?” ( Ioan 8:33 ). Trebuie să fim făcuţi liberi cu adevărat de către Isus, nu liberi din punct de vedere teologic sau “liberi” pentru că avem o doctrină care ne spune că suntem liberi în timp ce în vieţile noastre lipsesc pacea promisă, dragostea, bucuria şi puterea lui Dumnezeu.

Observăm , deci, că ucenicii trebuie să se roage pentru eliberare, trebuie să scoată afară demoni (Marc.16:18), şi , fiind copii ai lui Dumnezeu au nevoie de “pâinea copiilor” de vindecare şi eliberare. Domnul “să ne elibereze de cel rău”.

DIFERENŢA DINTRE “FIREA PĂMﾂNTEASCĂ” ŞI DEMONI

Nu putem da vina pentru toate problemele noastre pe diavol sau pe demoni. De multe ori este o simplă lipsă de aplicare a crucii lui Cristos asupra naturii păcătoase care lucrează în noi. Ca oameni noi în Cristos trebuie să luăm autoritate asupra firii păcătoase ca şi asupra demonilor pregătiţi să obţinem victoria asuprapăcatului şi asupra sinelui.

Apostolul Pavel în multe locuri din Noul Testament vorbeşte despre firea păcătoasă ca fiind “ceva” la lucru în creştini care luptă din răsputeri împotriva conducerii de către Duhul lui Dumnezeu.

“Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. Căci trupul pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia ca să nu faceţi cele ce aţi voi” ( Gal.5:16,17).

Pavel foloseşte cuvântul grec “sarx” care înseamnă, literal carne. Câteva traduceri ale Bibliei traduc aceasta ca “natură păcătoasă”. Când Pavel vorbeşte despre firea pământească, de obicei nu vorbeşte despre trupurile fizice ci despre “ceva” la lucru în trupurile fizice care lucrează în opoziţie cu voia lui Dumnezeu. Este natura păcătoasă moştenită prin cădere. Ea are dorinţe contrare cu cele ale Duhului Sfânt şi, cu siguranţă, contrare duhurilor noastre regenerate din nou. Ea doreşte şi gândeşte în acord cu valorile sistemului lumesc pe care l-am cunoscut şi l-am urmat înainte de a deveni ucenici ai lui Cristos. Câteva din lucrările ei sunt arătate în Gal.5:19-21. Lucrările firii pământeşti sunt nu numai indulgenţe fizice neîngăduite, dar sunt deasemeni şi sufleteşti şi duhovniceşti în natură. De exemplu, ura, certuri,ereziile sunt arătate ca fiind lucrări ale firii pământeşti. O mare parte din programele care guvernează comportarea noastră intră deasemeni în categoria firii pământeşti.Deci, pot fi demoni asociaţi cu aceste lucruri ,dar prin Duhul Sfânt putem avea victorie totală.

Soluţia lui Dumnezeu pentru firea pământească este crucificarea.” Aceia care-I aparţin lui Cristos au crucificat firea pământească cu pasiunile şi dorinţele ei ” ( Gal.5:24 ). Acest verset ne învată că noi suntem aceia care trebuie să crucificăm firea pământească. Aceasta este făcută prin Duhul.-“Căci dacă veţi trăi în acord cu firea pământească veţi muri;dar dacă ucideţi prin Duhul faptele trupului veţi trăi.” (Rom.8:13). Observaţi că noi suntem aceia care, dorind să-L urmăm pe Isus, “trebuie să ne negăm pe noi înşine, să ne luăm crucea şi să-I urmăm Lui.” (Luc.9:23). Trebuie să ne recunoaştem pe noi înşine morţi faţă de păcat (Rom.6:11), să ne disciplinăm, să spunem NU eului nostru şi să nu evităm durerile pe care le au aceia care în mod constant caută să facă voia lui Dumnezeu în toate lucrurile. Eliberarea nu este un înlocuitor pentru a face aceste decizii zilnic pentru a pune la pământ firea pământească şi să urmăm pe Duhul.Nu poţi scoate afară firea pământeacsă, trebuie să o crucifici.

Pe de altă parte auto-disciplina şi recunoaşterea noastră ca fiind morţi faţă de păcat şi vii faţă de Dumnezeu, cu toată importanţa ei nu poate fi soluţia totală pentru sfinţirea noastră. Există demoni care pot fi la lucru în creştini reapărând aşa cum erau în firea pământească şi întărind-o pe aceasta. Aceşti demoni nu pot fi crucificaţi ca şi firea pământească . Dealtfel, nici nu putem ucide demonii. Ei trebuiesc scoşi afară. O regulă generală: Dacă dispreţuim auto-disciplina şi meditaţia asupra Cuvântului ca fiind o problemă spirituală a unor lucruri greşite care urmează să fie rezolvate, este aproape sigur un caz care cere eliberare.De multe ori creştini sinceri folosesc multă energie rezistând tendinţelor care se datorează demonilor care pot şi trebuie să fie scoşi afară. Am văzut în secţiunea anterioară că este posibil pentru creştini să aibă unul sau mai mulţi demoni. Mulţime de creştini sinceri botezaţi în Duhul Sfânt pot să mărturisească despre această realitate şi chiar o fac astăzi. De aceea dacă dispreţuim toate măsurile luate pentru a nega eul şi a crucifica firea pământească, victoria nu este primită şi trebuie să facem anumiţi paşi spre a ne elibera de duhuri rele.

SEMNE VIZIBILE ALE UNEI PERSOANE CARE ARE NEVOIE DE ELIBERARE

1. O persoană căreia îi lipsesc în mod constant roadele Duhului Sfânt – dragoste , bucurie, pace, răbdare,bunătate, credincioşie, amabilitate şi auto-control aproape sigur are nevoie de eliberare în una sau mai multe zone ale vieţii sale.

2. O persoană care adesea se simte condamnată de ceea ce el percepe ca fiind un eşec, are nevoie de eliberare la fel cum o înţelegere deplină a Evangheliei care ne eliberează de orice vină şi ne face ” dreptatea lui Dumnezeu Intru El”. ( 2Cor.5:21 )

3. O persoană care mărturiseşte că este hărţuită în mod constant de duhuri rele aproape sigur necesită eliberare de duhuri rele.

4. Opersoană care dispreţuieşte sfatul înţelept şi nu pare a voi să se lepede de obiceiuri păcătoase are nevoie de eliberare precum şi de adevăratul botez în Duhul Sfânt şi învăţătură biblică solidă asupra vieţii de creştin şi asupra victoriei pe care o avem în Hristos.

5. O persoană care în mod regulat vorbeşte prea mult necesită eliberare. Vorbăria prea multă este un semn al demonizării.

6. O persoană care este atrasă de fenomene oculte şi cedează cumva acestei atracţii aproape sigur are nevoie de eliberare.

7. O persoană bolnavă cronic şi asupra căreia doctorii nu pot pune cu succes nici un diagnostic aproape sigur are nevoie de eliberare de un duh de infirmitate sau ceva de genul acesta. Deasemeni pot exista şi blesteme la lucru care trebuie, de asemeni, rupte.

CUM INTRĂ DEMONII ÎN OAMENI

De multe ori ajută să ştim căile principale pe care intră demonii în oameni.

1. Când oamenii cedează unor păcate particulare, adesea deajuns chiar la un nivel de acceptare mentală, demonii pot să intre în ei.

2. Demonii adesea intră în oameni în timp ce ei sunt încă în pântecele mamei lor. Idolatria şi păcatele oculte sunt transmise până la a treia şi a patra generaţie a acelora care urăsc pe Dumnezeu ( Exod.20:3-5). Demonii au dreptul de a intra în pruncii nenăscuţi ai acelora care sunt sub un asemenea blestem. Prin demoni blestemul este transmis din generaţie în generaţie.

3. Socurile, traumatismele şi crizele pot deschide o poartă pentru demoni să poată pătrunde – de exemplu, un şoc poate deschide poarta demonului fricii să intre într-un copil.

4. Ritualurile religiilor nebiblice şi societăţilor secrete pot deschide o uşă pentru demoni să intre în oameni – demoni care vor lucra mai târziu pentru a-i orbi faţă de adevărata Evanghelie.

5. Multe forme ale distracţiei moderne deschid oamenii spre o invazie demonică Foarte mult în filme, televiziune şi industria muzicii sunt inspiraţii satanice şi deschid oamenii către filosofii satanice sau lumeşti, şi către influenţa demonilor. Pornografia, jocurile oculte care deschid căi de comunicare cu morţii sau vizionarii, toţi deschid oamenii spre demoni.

6. Când oamenii nu se împacă cu adevărat cu durerile pricinuite de alţii în viaţă, prin a-i ierta deplin, ei nu fac altceva decât să se deschidă demonilor. Duhuri de resentiment respingere, mânie, ură şi amărăciune sunt foarte obişnuite printre oameni care s-au împăcat cu greu şi dureros cu căderile pricinuite de alţii.

CUM SĂ TE ELIBEREZI PE TINE DE DEMONI ŞI CUM SĂELIBEREZI PE ALŢII

Deşi Dumnezeu este suveran şi poate face pe orice persoană să experimenteze ceva din eliberare, este acum bine cunoscut că întâlnirea unor anumite condiţii o vor face mult mai uşoară pentru tine sau pentru orice persoană căreia îi slujeşti pentru a primi eliberare. Oamenii care necesită eliberare trebuiesc învăţaţi aceste lucruri.

1. Aveţi speranţă, bazată pe cunoaşterea Voii Lui Dumnezeu pentru voi.

Biblia spune, “Duhul care locuieşte în noi ne doreşte cu gelozie” (Iacov 4:5 ). Ar trebui să realizămcă Duhul sfânt este foarte gelos pentru noi şi în mod sigur El vrea să scoată toţi demonii afară din noi. Aşa că , să avem o speranţă puternică în Dumnezeu şi încrederea că El vrea să ne ajute.Niciodată nu trebuie să cădem în disperare privind voinţa Domnului sau puterea Lui de a ne ajuta. Noi suntem eliberaţi pentru a face loc Duhului Sfânt să aducă Împărăţia lui Dumnezeu şi mai deplin în vieţile noastre.

2. Aveţi credinţă în harul lui Dumnezeu.

“Dar El dă mai mult har”. Prin Duhul lui Dumnezeu, prin har urmează ca noi să fim eliberaţi de duhurile rele. (Matei 12:28). Noi trebuie să avem credinţă şi să-L urmăm pe Duhul Sfânt în toate acestea.

3. Umilinţă. “De aceea él a spus ‘Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri dar celor smeriţi le dă har’ “. (Iacov 4:6). Puterea lui Dumnezeu curge pentru a ne elibera atunci când ne smerim. In legătură cu eliberarea această umilinţă implică următoarele:

a. Fii doritor să fii cinstit şi să admiţi că ai nevoie de ajutor. O persoană mândră nu va face asta.

b. Acceptă faptul că trebuie să te schimbi. Aruncă la o parte atitudinea rebelă şi acceptă un spirit doritor de învăţătură.

c.Fii voitor să laşi Duhul lui Dumnezeu să lucreze eliberarea pentru în tine în felul pe care El îl alege chiar dacă simţi că asta te va face să arăţi ca un nebun. Nu decide dinainte ceea ce vei permite şi ceea ce nu vei permite să se întâmple. S-ar putea ca în felul acesta să nu laşi demonul să iasă.

4. Supune-te lui Dumnezeu (Iacov 4:7). Nu vom fi în măsură să primim eliberarea dacă nu ne vom supune lui Dumnezeu şi Cuvântului Său. Supunerea faţă de Dumnezeu înseamnă a face în mod voluntar ceea ce cere Dumnezeu. Pentru o eliberare completă aceasta va include:

a. Mărturisirea tuturor păcatelor cunoscute (1 Ioan1:9).

b. Pocăinţa faţă de toate păcatele cunoscute (Luca 13:3).

c. Iertarea tuturor acelora care ne-au rănit sau împotriva cărora suntem înclinaţi să ne plângem (Col.3:13; Mat.18:35; Marcu 11:25).

d. Restituirea sau mărturisirea către alţii a greşelilor trecute.

e.Increderea completă în Dumnezeu pentru mântuirea şi eliberarea prin sângele lui Isus, numai.

f. Chemarea numelui lui Isus. “Căci oricine va chema numele Domnului se va mântui” (Rom.10:13).

5. Rezistaţi diavolului şi el va fugi de la voi (Iacov4:7). Implinind toţi paşii anteriori este necesar să rezistăm diavolului. Acest cuvânt “a rezista” folosit aici nu înseamnă o rezistenţă pasivă ci, una activă şi implică:

a. Renunţarea la toate contactele cu satan.Renunţând la toate lucrurile care deschid o uşă pentru satan, ca păcatele personale şi păcatele părinţilor, obiecte sau simboluri asociate cu lucrările lui satan, surse de necurăţie cum ar fi imaginile pornografice sau cărţile oculte. (Fapte19:19).

b. Ascultarea lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său.Refuzul ascultării lui satan şi la vocile demonilor săi.

c. Poruncindu-le demonilor să iasă afară folosind autoritatea pe care o avem în Isus Hristos (Marcu 11:23; Marc.16:18). Aşteptaţi ca ei să iasă, punând bază pe faptul că ei nu mai au nici un drept legalsă rămână şi pe faptul că “Mai mare este Cel care este în voi,decât cel care este în lume.” (1 Ioan 4:4).

d.Izgoniţi-i.(Marc.16:18). Isus a spus că aceia care vor crede vor izgoni demoni. Izgonirea implică un act de voinţă şi expirarea lor afară. Cuvântul pentru duh este acelaşi cu cuvântul “respiraţie” şi în ebraică şi în greacă. Adeseori veţi simţi spiritele ieşind afară în timp ce expiraţi. Diferitele manifestări cum ar fi tusea sau starea de vomă sunt posibile în acest punct – dar nu sunt esenţiale pentru eliberare. Ceea ce este important este să fiţi siguri că i-aţi scos afară şi că-i ţineţi afară.

6. Menţineţi-vă eliberarea prin a fi întotdeauna aproape de Dumnezeu.
“Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi.”(Iacov 4:8) In termeni practici asta înseamnă:

a.Dezvoltă-ţi un stil de viaţă de laudă şi închinare, pentru că Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor poporului Său. (Ps.22:3). Bucuraţi-vă totdeauna (1Tes.5:16)

b. Rugaţi-vă totdeauna (1Tes.5:17) Continuaţi să-L căutaţi pe Dumnezeu prin rugăciune.Dezvoltaţi comuniunea cu Duhul Sfânt mai mult şi mai mult. Printr-o viaţă de rugăciune poţi fi plin cu Duhul Sfânt aşa cum doreşte Dumnezeu – şi atunci nu veţi mai fi aşa de goi pentru a lăsa loc în viaţa voastră pentru duhuri rele(Ef.5:18).

c. Aduce-ţi întotdeauna mulţumiri lui Dumnezeu (1Tes.5:18). Mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru eliberare. Jertfa de mulţumire ne pune pe noi pe o cărare spre sus, întăreşte credinţa noastră şi consolidează vindecarea (Luca 17:14-19).

d.Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi împlineşte-L. (Luc.11:28). Este semnificativă această instrucţiune urmează direct după învăţătura lui Isus despre felul în care spiritele caută să se întoarcă după ce au fost scoase afară. Mat.12:43-45 arată că problema omului aici este că era gol. De aceea trebuie să ne umplem cu Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul să menţină eliberarea totală. Acest lucru îl doreşte Dumnezeu pentru vieţile noastre.

7. Dragostea să fie ţelul şi motivaţia voastră în toate lucrurile. (1Cor.16:14; 1Cor.13; 1Cor.14:1)

Scopul lui Dumnezeu este ca noi să umblăm în dragoste.Trebuie să ţinem minţile noastreîn iubirea lui Dumnezeu şi, cum putem iubi noi pe alţiifără să pornim o vânătoare de demoni fără sfârşit. Scopul principal al lui Dumnezeu este de a ne zidi pe noi în iubire. Acesta este lucrul pozitiv pe care ar trebui să-l facem şi să-l căutăm. Făcând voia pozitivă a lui Dumnezeune va face pe noi capabili să evităm capcanele negative ale diavolului. Trebuie să-L avem tot timpul pe Dumnezeu în minţile noastre şi să folosim cunoştinţa noastră despre eliberare pentru a sluji altora ca un instrument cu care să-i putem ajuta să se bucure de Dumnezeu mai deplin şi deasemeni, să împlinească destinul lui Dumnezeu pentru vieţile lor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce puneţi aceste principii în practică în viaţa voastră şi în vieţile acelora cărora Dumnezeu vă călăuzeşte să le slujiţi pentru eliberare, în numele atotputernic al lui Isus !

Copyright © Michael Fackerell 2009
www.christian-faith.com/romana

Aveţi permisiunea să duplicaţi şi să distribuiţi gratuit această învăţătură atâta timp cât nu modificaţi nimic din content, inclusiv numele autorului, nota de copyright şi adresa paginii de web.