Lecţia 5: Crucea şi Mântuirea prin har

Lecţia 5: Crucea şi Mântuirea prin har

de Michael Fackerell

Noi am văzut că după căderea lui Adam toţi oamenii au devenit păcătoşi, încălcători de lege şi erau sub judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Totuşi, planul lui Dumnezeu nu a fost ca să distrugă. Dumnezeu încă a vrut să fie un tată bun pentru noi. Dar acum a fost necesar pentru noi să fim salvaţi din consecinţele rebeliunii noastre împotriva lui Dumnezeu.

Isus- Salvatorul omenirii

Biblia Îl descoperă pe Isus Cristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, şi singurul Salvator al omenirii din păcat, judecată şi blestem. De aceea, orişicine are nevoie să cunoască despre Isus, şi ce a făcut El pentru noi.

Îngerul, vorbind lui Iosif cu privire la soţia sa înşelătoare, Maria, a spus:

” şi ea va naşte un Fiu şi Îi vei pune numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul acesta din păcatele lor.” Matei 1:21

Isus a fost conceput de Dumnezeu în Maria şi deci nu a împărtăşit natura rebelă a omenirii.Deşi realizăm că Maria a avut un rol important în a aduce Măntuitorul în lume, noi n-o putem recunoaşte ca un mântuitor sau ca o cale către Dumnezeu. Pentru că Isus a zis:

” Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Pavel a spus: ” Nu există alt Dumnezeu şi alt Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, decât Omul Isus Cristos, care s-a dat pe El Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi, această mărturie a fost la timpul ei.” (1 Timotei 2:4-5)

De aceea, în căutarea mântuirii din problema păcatului, noi trebuie să privim la Isus Cristos. Nu este nici o altă sursă pentru mântuire. Nu este altă cale către Dumnezeu. Nici Maria, nici sfinţii, nici Mohamed, nici vreun guru sau orice altă învăţătură a misticismului sau a filosofiei nu se poate compara cu marea noastră nevoie personală pentru Isus Cristos, singurul Salvator Adevărat.

” În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12)

Isus a fost calificat să fie Salvatorul nostru pentru următoarele motive:

1. El este pe deplin Dumnezeu. Isaia 43:10,11 spune că în afară de Domnul Dumnezeu nu este alt Salvator. Isus, oricum, este numit ” Dumnezeu atotputernic” (Isaia 9:6) şi ”marele nostru Salvator Isus Cristos” (Tit 2:13). E nevoie de Dumnezeu ca să salveze păcătoşii.

2. El este om pe deplin. (1 Timotei 2:4). Numai ca un om a putut Isus să plătească pentru păcatele omenirii. Numai ca un om a putut să fie capul reprezentativ a rasei noi de oameni noi, născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu. El este ultimul Adam şi Al doilea Om. (1Corinteni 15:45,47). ” Cum printr-un om a venit moartea, tot aşa, printr-un Om a venit învierea morţilor.” (1 Corinteni 15:21)

3. El a împlinit perfect legea lui Dumnezeu, incluzând toată Legea lui Moise. Dacă Isus ar fi păcătuit, atunci El ar fi avut nevoie de un Salvator. Dar Isus ”n-a păcătuit, nici nu s-a găsit vină în gura Lui” (1 Petru 2:22) şi este descris ca ” mielul fără vină şi fără pată”. (1 Petru 1:20). Un studiu atent al vieţii lui Isus cum este înscris în Evanghelii nu descoperă nici un păcat în viaţa Lui. Dimpotrivă descoperă că El a împlinit poruncile şi rânduielile legii şi de asemenea că El a împlinit profeţiile Vechiului Testament cu privire la promisul Mesia şi Salvator.

4. Ce a făcut pentru noi a făcut voit. În Ioan 10:17,18 Isus spune:
” Din pricina aceasta Tatăl Mă iubeşte: pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.”

Isus a început să se descopere pe El Însuşi ca mântuitor, eliberator şi vindecător în slujirea Sa pentru bolnavi şi opresaţi în Galilea şi Iudea. Este înregistrat că El a scos afară demoni, a vindecat pe cei bolnavi (Matei 4:23), a declarat iertarea lui Dumnezeu pentru păcătoşi (Marcu 2:5) şi a adus provizie şi bucurie unde a fost nevoie (Ioan 2:1-12; Marcu 6:30-34). Toate acestea au fost semne că întradevăr Isus a fost promisul Mesia (Cristosul), Salvatorul şi Eliberatorul omenirii. Noi ştim că Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi în veci (Evrei 13:8) şi că El vrea să facă aceste lucruri astăzi pentru oameni de asemenea. Oricum, noi trebuie să înţelegem că cea mai mare lucrare a lui Isus nu a fost nici unul din aceste miracole dar de fapt lucrarea Sa de pe cruce. Acolo a biruit El răul plătind preţul pentru păcat şi luând asupra Lui Însuşi consecinţele rebeliunii omului împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu a demonstrat asta prin învierea fizică a lui Cristos din morţi.

Ce a făcut Isus pentru noi la cruce?

Este extrem de important ca noi să înţelegem ce a făcut Isus la cruce pentru noi. Acolo noi am fost legal eliberaţi de toate consecinţele rebeliunii lui Adam. Acolo este locul, unde o mare schimbare a luat loc.

” Desigur, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; şi noi am socotit că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.” (Isaia 53:4,5)

-Isus a primit păcatul meu, eu primesc neprihănirea Lui. (Isaia 53:5)

– Isus a luat pedeapsa mea, eu primesc iertarea Sa. (Romani 3:25; 1 Ioan 1:9; 1Ioan 2:2; 1 Petru 3:18)

– Isus a luat bolile şi durerile mele, eu primesc vindecarea Sa. (Isaia 53:4,5; Matei 8:16,17)

– Isus a luat natura mea bolnăvicioasă, eu primesc sănătatea Sa divină. (Isaia 53:10). Noi trebuie să ne uităm la cuvintele în ebraică în versetul 4 şi 10 a acestui capitol. Isus a fost făcut bolnav pe cruce.

– Isus a luat tristeţea mea, şi-mi dă bucuria Sa.(Isaia 61:3; Ioan 15:11)

– Isus a luat blestemul meu, eu primesc binecuvântarea Sa. (Galateni 3:13,14)

– Isus a luat viaţa mea veche, eu primesc viaţa Lui nouă divină. (Galateni 2:20; Ioan 10:10)

– Isus a luat sărăcia mea, eu primesc bogăţiile Lui. (2 Corinteni 8:9; Deutoronom 28:48; Galateni 3:13,14)

-Isus a luat respingerea mea, eu primesc acceptarea de la Dumnezeu. (Marcu 15:34,37; Efeseni 1:6)

Lucrul cel mai important pentru noi să ne amintim şi să-l prezentăm la oameni este că Isus Cristos, prin moartea Sa pe cruce a plătit pentru toate păcatele şi rebeliunea noastră- orice ne separă de la Dumnezeu. Asta înseamnă că Dumnezeu este acum capabil să ne ofere o cale înapoi la El, prin Isus, pentru fiecare care vrea să fie împăcat cu Dumnezeu din nou. Înseamnă că acum noi putem avea o relaţie cu Dumnezeu din nou, pentru că toate păcatele noastre care distrug această relaţie şi dau loc diavolului în vieţile noastre au fost plătite la cruce. Cunoscând adevărul despre asta, ne poate elibera. (Ioan 8:32)

Învierea ca dovadă a creştinismului

Învierea lui Cristos este înscrisă ca un eveniment istoric în toate cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca şi Ioan). Aceasta nu a fost numai o înviere spirituală dar o înviere trupească. (Luca 24:37-43). Ca creştini noi avem de asemenea promisiunea de la Dumnezeu că noi vom fi fizic înviaţi cu trupuri noi, aşa cum a fost Cristos. (1 Corinteni 15:42,52-54; 1 Tesaloniceni 4:16-17)

Învierea lui Isus este semnificativă pentru că:

1. Înseamnă că noi nu slujim unui Dumnezeu mort, sau unui profet mort, ci unui Salvator viu care este ” acelaşi ieri,astăzi şi în veci.” (Evrei 13:8)

2. Dovedeşte că este cine a spus că este, Fiul lui Dumnezeu. (Romani 1:4)

3. Dovedeşte că noi suntem justificaţi prin moartea lui Isus, ” Care a fost dat pentru greşelile noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră” (Romani 4:25). Învierea arată că Dumnezeu a acceptat plata lui Isus pentru păcatele noastre, că moartea lui Isus nu a fost ca moartea unui om neprihănit. ” Dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este fără de folos şi voi încă sunteţi în păcatele voastre!” (1 Corinteni 15:17)

4. Prin înviere, şi noi putem împărtăşi viaţa de înviere a lui Cristos, începând cu o naştere nouă. (Ioan 3:3; 1 Petru 1:3; Romani 6:4,5,8,9). Putem umbla în înnoirea vieţii.

5. Ne dă o speranţă vie, şi o speranţă a vieţii după moarte. (1 Petru 1:3)

Ce evidenţe există pentru înviere?

Acest subiect este foarte bine tratat în cărţi de Josh McDowell, în special ”Dovezi care cer un verdict”. El arată că învierea este un eveniment istoric bine documentat. Aici sunt câteva puncte care suportă proclamarea că Isus a înviat din morţi.

1. Mormântul este gol. Fariseii ştiau unde a fost pus trupul şi au avut piatra mormântului sigilată şi păzită. Ceva s-a întâmplat aşa că ei au împrăştiat povestea că ucenicii au furat trupul lui Isus. Ei ştiau că mormântul era gol. Dacă au ştiut că trupul era acolo, ei ar fi putut să oprească uşor predicile ucenicilor, de mai târziu.

2. Ucenicii au declarat că L-au văzut pe Isus înviat, nu numai individual, dar un grup şi în mai mult decât o ocazie. (Luca 24:37-43; Fapte 1:1-11). ” Pe acest Isus Dumnezeu L-a înviat şi noi toţi suntem martori.” (Fapte2:32). Dacă ştiau că mint de ce nu ar fi ajuns ei să moară voit pentru minciuna lor aşa cum mulţi au făcut? Dacă ei erau înşelaţi şi au avut halucinaţii în masă, atunci de ce să fie mormântul gol?

3. Ucenicii atunci şi mulţi ucenici astăzi prin vieţile lor schimbate şi multe miracole de vindecare făcute în numele lui Isus, ne dă o altă evidenţă puternică că Isus este într-adevăr viu.

Unii şcolari necredincioşi au făcut anumite încercări slabe să nege învierea. Unii spun că Isus n-a murit într-adevăr pe cruce, că El numai a fost leşinat dar nu a murit şi şi-a revenit în răcoarea grădinii unde era mormântul. Lăsând la o parte mărturia lui Ioan a sângelui şi a apei care demonstrează medical că inima lui Isus a încetat să mai funcţioneze, cum un bătut şi crucificat Isus a îndepărtat piatra, a trecut de garda romană şi a convins pe ucenicii Săi că a înviat? Este uimitor ce fel de idei oamenii inventează ca să nege adevărul.

Mântuire deplină- de la separare la unire cu Dumnezeu

Prin moartea şi învierea lui Cristos a fost creată pentru noi o intrare în părtăşie cu Dumnezeu încă odată. (1 Corinteni 1:9; 1 Ioan 1:3; Evrei 10:19-20). Nu este numai că noi putem fi iertaţi, deşi aceasta este o parte a mântuirii (1 Ioan 1:9). Noi putem fi justificaţi înaintea lui Dumnezeu (declaraţi neprihăniţi, ca şi cum niciodată nu am fi păcătuit) (Romani 3:24) şi de aceea avem pace cu Dumnezeu. (Romani5:1). Bineînţeles, pace cu Dumnezeu nu este posibil dacă noi vrem încă să ne împotrivim lui Dumnezeu şi Cuvântului Său. Există un motiv pentru care pocăinţa (schimbarea minţii şi a vieţii) este necesară pentru ca noi să fim mântuiţi. Pocăinţa este ceva ce noi trebuie să îmbrăţişăm, dar noi ştim de asemenea din Scriptură că este un dar de la Dumnezeu(Fapte 3:26; 11:18). în momentul naşterii din nou (Ioan 3:3) noi suntem regeneraţi spiritual, primim viaţă nouă şi o speranţă nouă. Ce e vechi s-a dus, ce e nou a venit. (2Corinteni 5:17)

Mântuirea noastră deplină include mai mult decât atât. Include a fi adoptaţi ca fii ai lui Dumnezeu, a fi împăcaţi cu Dumnezeu (aşa ca noi să vorbim în acceptare unul faţă de altul), schimbaţi în natura noastră, primind un duh nou, recreat care este perfect şi capacitatea de ” a te îmbrăca cu Cristos şi de a te dezbrăca de faptele firii pământeşti” (Romani 13:14; Coloseni 3).

Mântuirea deplină nu este primită la momentul în care noi îl primim pe Cristos, decât ca o moştenire legală. Unele părţi ale ei sunt primite instantaneu, cum ar fi justificarea, iertarea şi naşterea din nou, dar alte părţi ale mântuirii trebuiesc ”lucrate cu frică şi cutremur” (Filip 2:13), în special sfinţirea noastră, care ca orice altceva din procesul de mântuire este primit deci prin credinţă. Mântuirea sufletului (mintea, voinţa şi emoţiile) este un proces şi nu un eveniment. (1 Petru 1:9)

Celelalte lucruri pe care le-a cumpărat Isus pe cruce pentru noi sunt de asemenea părţi ale mântuirii noastre depline. Eliberarea de sub blestem, eliberarea de demoni, vindecarea, sănătatea, prosperitatea, revelaţia dragostei lui Dumnezeu, botezul cu Duhul Sfânt – toate aceste lucruri trebuie să fie primite prin credinţă şi nu se întâmplă de obicei în momentul în care eşti născut din nou. Uneori, noi trebuie să fim răbdători ca să primim aceste binecuvântări (Evrei 6:12) dar n-ar trebui să ne îndoim niciodată că Dumnezeu vrea să ni le dea ca să ne bucurăm de ele.

Apogeul mântuirii este să fim uniţi cu Dumnezeu în duh, în suflet şi în trup. Trupurile noastre, templele Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19), au fost create să-L primească pe Dumnezeu (Ioan 1:12) şi să-L descopere pe Dumnezeu (Ioan 14:12; Galateni 2:20; 1 Ioan 4:12,17). Numai când ajungem la punctul unde sufletele noastre umblă în unitate absolută cu inima şi mintea lui Dumnezeu atunci putem spune că am primit de fapt plinătatea mântuirii. În mod legal, noi avem mintea lui Cristos (1 Corinteni 2:16) dar trebuie să ne-o apropiem. În această stare de unitate şi dependenţă, Dumnezeu mişcă în deplină putere şi autoritate prin copilul Său de încredere care prin credinţă este păstrat afară din păcat şi cei răi nu-l pot atinge (1 Ioan 5:18).

Oricare copil al lui Dumnezeu, nu contează cât de mult din marea mântuire a lui Dumnezeu a apropiat înainte de a muri, are promisiunea minunată a mântuirii a cerului şi a eternităţii libere din păcat, rău, boală şi are toate binecuvântările lui Dumnezeu (Ioan 14:2,3). Noi de aceea, ar trebui să înţelegem cum să primim această mântuire şi să ne ţinem de speranţa vieţii veşnice cu Dumnezeu (Evrei 10:23). Pentru aceasta va fi necesar să înţelegem mai mult despre doctrinele pocăinţei şi a credinţei, care sunt două condiţii în care trebuie să rămâi pentru a primi mântuirea.

Copyright © Michael Fackerell 2009
www.christian-faith.com/romana

Aveţi permisiunea să duplicaţi şi să distribuiţi gratuit această învăţătură atâta timp cât nu modificaţi nimic din content, inclusiv numele autorului, nota de copyright şi adresa paginii de web.